FISA DE LECTURA

Autor: Harlan Coben
Traducator : Catalin Croitoru
Editura: Lider
Categoria: Literatura adolescenti,Beletristica si critica

    Scriitorul isi incanta cititorii cu o poveste despre fragilitatea legaturilor interumane, in special a celor dintre parinti si copiii ajunsi la varsta adolescentei. Destinele a trei familii care locuiesc intr-un orasel de langa New York se intrepatrund intr-un mod tragic , neasteptat si violent , iar legaturi ascunse ameninta sa iasa la suprafata, sa dea viata comunitatii peste cap si sa-i forteze pe parintii disperati sa intreaca orice limita pentru a-i apara pe cei pe care ii iubesc cel mai mult pe lume. Un roman provocator, o intriga captivanta, personaje autentice – sunt ingredientele unei lecturi fascinante de la prima pana la ultima fila.

" 1 MARTIE 2011 " – SA VINA MAI REPEDE PRIMAVARA SI PE STRADA NOASTRA !… CU GHIOCEII DIN TARANA IERNATICA

http://embed.trilulilu.ro/video/xfy1055/a071e707b257db.swf
Am strabatut drumuri lungi prin ninsoare, ca sa ajung la soarele primaverii abia incepute. Si mi-am dat seama cat de dor mi-a fost de insoririle care anunta intoarcerea la speranta si trecerea spre soarele verii. Care sunt cele mai frumoase poezii de primavara?

    Poezii de primăvară – George Topârceanu

    Primăvara

    După-atâta frig şi ceaţă
    Iar s-arată soarele.
    De-acum nu ne mai îngheaţă
    Nasul şi picioarele!

    Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,
    Timpul cald s-apropie.
    Primăvara asta totuşi
    Nu-i decât o copie.

    Sub cerdac, pe lăuruscă,
    Cum trecură Babele,
    A ieşit un pui de muscă
    Să-şi usuce labele.

    Păsările migratoare
    Se re-ntorc din tropice.
    Gâzele depun la soare
    Ouă microscopice.

    Toată lumea din ogradă
    Cântă fără pauză.
    Doi cocoşi se iau la sfadă
    Nu ştiu din ce cauză.

    Un curcan stă sus, pe-o bârnă,
    Nu vrea să se bucure.
    Moţul roşu îi atârnă
    Moale ca un ciucure.

    Doar Grivei, bătrânul, n-are
    Cu ce roade oasele.
    Că de când cu postul mare,
    Toate-i merg de-a-ndoasele.

    Pentru câte-a tras, sărmanul,
    Cui să ceară daune?…
    Drept sub nasul lui, motanul
    A venit să miaune.

    Dar acum l-a prins potaia
    Şi-a-nceput să-l scuture…
    Peste toată hărmălaia
    Trece-n zbor un fluture.

    Pe trotuar, alături saltă
    Două fete vesele…
    Zău că-mi vine să-mi las baltă
    Toate interesele!

    Rapsodii de primăvară

    I
    Sus prin crângul adormit,
    A trecut în taină mare,
    De cu noapte, risipind
    Şiruri de mărgăritare
    Din panere de argint,
    Stol bălai
    De îngeraşi
    Cu alai
    De toporaşi.
    Primăvară, cui le dai?
    Primăvară, cui le laşi?
    II
    Se-nalţă abur moale din grădină.
    Pe jos, pornesc furnicile la drum.
    Acoperişuri veştede-n lumină
    Întind spre cer ogeacuri fără fum.
    Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
    Şi ies gândacii-Domnului pe zid.
    Ferestre amorţite se deschid
    Să intre-n casă soarele şi vântul.
    De prin balcoane
    Şi coridoare
    Albe tulpane
    Fâlfâie-n soare.
    Ies gospodinele
    Iuţi ca albinele,
    Părul le flutură,
    Toate dau zor.
    Unele mătură,
    Altele scutură
    Colbul din pătură
    Şi din covor.
    Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,
    Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii
    De frică să nu-i cadă la picioare,
    Din creştet, vălul subţirel de floare.
    Că s-a trezit aşa de dimineaţă
    Cu ramuri albe – şi se poate spune
    Că-i pentru-ntâia oară în viaţă
    Când i se-ntâmplă-asemenea minune.
    Un nor sihastru
    Şi-adună-n poală
    Argintul tot.
    Cerul e-albastru
    Ca o petală
    De miozot.

    III
    Soare crud în liliac,
    Zbor subţire de gândac,
    Glasuri mici
    De rândunici,
    Viorele şi urzici…
    Primăvară, din ce rai
    Nevisat de pământeni
    Vii cu mândrul tău alai
    Peste crânguri şi poieni?
    Pogorâtă pe pământ
    În mătăsuri lungi de vânt,
    Laşi în urmă, pe câmpii,
    Galbeni vii
    De păpădii,
    Bălţi albastre şi-nsorite
    De omăt topit abia,
    Şi pe dealuri mucezite
    Arături de catifea.
    Şi porneşti departe-n sus
    După iarna ce s-a dus,
    După trena-i de ninsori
    Aşternută pe colini…
    Drumuri nalte de cocori,
    Călăuzii cei străini,
    Îţi îndreaptă an cu an
    Pasul tainic şi te mint
    Spre ţinutul diafan
    Al câmpiilor de-argint.
    Iar acolo te opreşti
    Şi doar pasul tău uşor,
    În omăt strălucitor,
    Lasă urme viorii
    De conduri împărăteşti
    Peste albele stihii…
    Primăvară, unde eşti?


Lorelei – Ionel Teodoreanu
Cea mai cunoscuta opera a domnului Teodoreanu este cu desavarsire “La Medeleni”, iar despre “Lorelei” se spune ca se aseamana teribil de mult cu aceea, fara a fi insa vorba de o iubire adolescentina.

Lucia Novleanu, sau Luli, asa cum este alintata de familie, il cunoaste pe scriitorul Catul Bogdan intr-o postura ce ar putea parea potrivnica inceputului unei povesti de dragoste: ea, eleva ce urma sa sustina examenul de bacalaureat, iar el, presedintele comisiei de bacalureat. In cazul lor insa, nici diferenta de varsta si nici aceasta situatie nu au constituit o piedica, asa ca dragostea lor, fara prea multe cuvinte la inceput, a luat forma casniciei intr-un timp neasteptat de scurt.

Aceasta casatorie brusca da insa nastere unei drame a carei victima este Gabriela Nei, prietena cea mai buna a lui Luli, care se indragostise de Catul Bogdan inainte de a sti ca amandoua iubesc acelasi barbat. Gabriela este si cea care ii da lui Luli numele de Lorelei, odata ce descopera cateva randuri scrise de aceasta ce dovedesc un talent scriitoricesc innascut. Astfel, Lorelei ar fi trebuit sa reprezinte pseudonimul sub care Luli s-ar fi facut cunoscut ca scriitoare, renuntand insa la orice act creativ odata ce devine sotia lui Catul.
Dupa un an de vacanta in strainatate, cei doi soti revin in tara, incepand o viata domestica ce va reprezenta declinul casniciei lor. Intors acasa, Catul Bogdan, obisnuit cu singuratatea, se izoleaza de toti, chiar si de Luli, sub pretextul unui nou roman pe care incepuse sa il scrie. Astfel, doamna Luli, isi petrece zilele citind la gura sobei sau stand de vorba cu Nathan, cel care este mai mult decat un prieten pentru Catul, fiind uneori chiar vocea constiintei de care acesta incearca deseori sa scape.

Citind cateva dintre scrisorile admirative pe care sotul sau le primea zilnic de la femeile ce suspinau citindu-i romanele, Luli, cu ajutorul Gabrielei, va incepe o farsa a carei victima va fi chiar ea: “M-ai botezat odata Lorelei.S-o facem sa traiasca. Eu ii dau cantecul – de greier, tu scrisul – scrisul tau fin, Gabico, – dar stapanul meu iubit? Ma va trada cu mine insami, devenita Lorelei?…”

Daca ati ajuns cu lectura pana la acest paragraf, dar nu ati citit cartea inca, sugestia mea ar fi sa va opriti aici, pentru ca romanului sa ii ramana macar un pic de mister.

Spuneam ca Lorelei va fi victima propriei farse, deoarece sotul ei, confruntand adresele si scrisul de pe plicurile primite de el de la cea ce se semna Lorelei si plicurile primite de Luli de la Gabriela, isi va da seama ca sunt aceleasi si va fi convins de faptul ca cea care se ascunde sub numele de Lorelei este de fapt Gabriela. Si abia de aici incolo intervine tragicul in aceasta poveste. Luli moare inainte ca sotul ei sa afle adevarul, indurerata de entuziasmul pe care Catul il afiseaza afland despre venirea Gabrielei in vizita in casa lor.

La mai putin de un an dupa moartea doamnei Luli, Catul si Gabriela sunt deja logoditi si se casatoresc fara ca aceasta sa fi avut curajul de a-i marturisi adevarul despre Lorelei. Daca la inceput tanara sotie se dovedeste plina de admiratie si devotament in primul rand pentru Catul Bogdan scriitorul si abia apoi pentru acesta in calitatea lui de sot, odata ce munca lui ii va rapi treptat intregul timp liber, Gabriela va incepe sa profite din plin de absenta sa in jurul ei, bucurandu-se de atentia altor barbati.

La inceput, citind “Lorelei” am fost uimita de numeroasele metafore si figuri de stil care dau impresia unei opere lirice asternuta insa cumva in proza. Si recunosc ca am fost sceptica si m-am aflat chiar pe punctul de a abandona cartea, insa ma bucur ca nu am facut-o pentru ca in final stilul acesta al autorului m-a cucerit fara a-mi mai parea obositor sau exagerat.

Si mai jos, cateva citate:

“Inima ei batea langa el ca o copita credincioasa si supusa. ”

“Si nici nu stia cum il cheama.Dar il avea pe buze mai intim decat un nume, cum pamantul nu stie numele garoafei din el rasarita.”

“Cochetaria pura, desi apare ca cel mai platonic act al adulterului, e in realitate cel maiesential: geneza celorlalte.Fiindca prin el femeia se libereaza principal de stapanirea unicului barbat, dand tuturora seductiunea ei


  • One response to “FISA DE LECTURA

    Lasă un răspuns

    Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

    WordPress.com Logo

    You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

    Twitter picture

    You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

    Facebook photo

    You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

    Google+ photo

    You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

    Connecting to %s

    Follow

    Get every new post delivered to your Inbox.